December 15, 2017

Istoric

Ţinutul de la confluenţa celor doua Târnave, cu lunci întinse, terase bine dezvoltate şi dealuri domoale, a oferit condiţii optime dezvoltării aşezărilor omeneşti, practicării agriculturii şi creşterii animalelor.

La Blaj s-au semnalat aşezări din neoliticul târziu (circa 3700-2700 ani î.e.n.), atestate prin urme de locuinţe, ceramică, topoare de piatra şi aşchii de silex.

În faza târzie a epocii Hallstatt se încadrează cimitirul scitic de la Blaj( secolele VI-V î.e.n),

în care s-au gasit vase, căni, brăţări de bronz şi de fier, lame de cuţite, obiecte de podoabă, precum şi obiecte de ceramică.

Începând din cea de-a doua epocă a fierului (circa 450 î.e.n.), aceste meleaguri au fost locuite intens de daci.

Aşezări daco-romane, necropole şi obiecte aparţinând populaţiei locale din secolele I-III e.n. au fost atestate la Blaj.

O mare parte din obiectele descoperite (vase, căni, monede, fibule, monumente cu inscripţii) se află expuse la Muzeul de istorie din Blaj, precum şi în alte muzee ale ţării.Materialele şi aşezările descoperite indică prezenţa unei populaţii autohtone sedentare care practică agricultura şi păstoritul , păstrând o puternică tradiţie romană în cultura materială şi cea spirituală.

La începutul secolului al VII-lea pătrund în spaţiul intracarpatic primele grupuri de slavi, atestaţi în cimitirele romano-slave de la Petrisat(localitate componenta).

În urma convieţuirii cu populaţia românească, slavii au preluat majoritatea toponimiei de origine daco-romană şi la randul lor au contribuit la îmbogaţirea fondului toponimic cu denumiri noi, ca Târnava, “râul cu spini”.

În perioada urmatoare, numărul aşezărilor creşte, iar grupurile de populaţii migratoare sunt asimilate total de către autohtoni.Ca urmare au fost atestate obiecte şi unelte ce indică existenţa unor aşezări româneşti prefeudale din secolele VII-IX.Cea mai mare parte din acestea au fost continuate de aşezări din feudalismul timpuriu.

Prima atestare documentară despre Blaj este consemnată din anul 1252, când comitele Herbord şi fratele acestuia , Laurenţiu, au cumpărat jumătate din moşia Sâncel “care pământ era aşezat între cele doua Târnave, unde se intâlnesc aceste doua râuri”.În hotarul situat în nord-vest de vatra actuală a oraşului, se gaseşte satul din secolele XI-XII, identificat arheologic în ultimii ani.

Localitatea apare apoi şi în documentul din 1271 sub numele de “villa Herbordi voievodae”( satul voievodului Herbordi), aşezarea medievală ocupând o poziţie vestică, pe malul drept al Târnavei Mari, căreia mai târziu i se va spune ”satul Blaj”.

Posesiunea feudală a lui Herbord a trecut în anul 1313 în stăpânirea lui Balsiu, fiul lui Herbord, de la care provine şi numele localităţii.În 1332 este amintit preotul Leustaţiu din “Villa Blasii”, iar în 1346 localitatea este atestată sub numele de “Balasfalva”(satul lui Balaş, corespondentul maghiar a lui Blasiu).

După ce trece succesiv în stăpânirea mai multor feudali, în anul 1535, domeniul Blajului era proprietatea lui Georgiu Bagdi, care, în acelaşi an, ridică castelul din centrul oraşului.Castelul a devenit pentru un timp reşedinţă princiară şi castel de vânătoare, iar după stingerea familiei Bagdi intră în posesia unor nobili şi principi ai Transilvaniei.

În 1685, sub Mihail Apafi II, castelul este scurt timp chiar sediul reşedinţei Transilvaniei.

Desele expediţii prădalnice ale turcilor, dintre cele mai importante au fost cele din 1650 şi 1659 , au dus la arderea oraşului şi la măcelărirea a mii de locuitori din Blaj şi din aşezările învecinate.

Un eveniment important este cel din 12 septembrie 1658, cănd principele Rakoczi II primeşte la Blaj solia domnului Ţării Româneşti , Mihnea al III-lea, sosită cu misiunea de a perfecta alianţa în vederea luptei antiotomane a Transilvaniei şi Ţării Româneşti.

Mai târziu, în 27 octombrie 1687, s-a încheiat tot la Blaj tratatul dintre Austria , ca ţară protectoare, şi principatul autonom al Transilvaniei.

 În anul 1737, domeniul feudal al Blajului este cedat prin schimb de moşii Episcopiei române unite a Transilvaniei.Episcopul Ion-Inocenţiu Micu-Klein (1692-1768) mută aici la 19 mai,reşedinţa episcopiei, pentru a putea fi într-un contact mai strâns cu toţi credincioşii săi.De acum încolo Blajul devine principalul centru cultural şi politic al românilor din Transilvania, la acesta contribuind nu numai poziţia sa centrală, dar şi rolul jucat în lupta pentru eliberare naţională şi socială.Planul după care se va ridica viitorul oraş a fost intocmit de insuşi Inocenţiu Micu Klein, care a trasat străzile principale, a indicat locul pieţei, al catedralei, al mânăstirii, al reşedinţei episcopale şi a dispus înfiinţarea primelor şcoli.De asemenea începe edificarea mai multor aşezăminte administrative şi religioase.În 1739, Blajul este declarat tîrg (oppidum), transformându-se curănd într-un adevărat oraş.

 În ziua de 11 octombrie 1754 îşi deschid porţile concomitent trei şcoli : Şcoala de Obşte, Şcoala de latinie şi Şcoala de preoţie.Piatra de temelie a acestor şcoli a fost pusă de Inocenţiu Micu Klein, însa ele au fost terminate de urmaşul său, episcopul Petru Pavel Aaron (1709-1764).

Şcoala de Obşte, Şcoala de latinie şi Şcoala de preoţie au fost primele şcoli sistematice superioare din ţara noastră, în care s-a predat în limba româna şi în care, pe lângă scris, citit şi studii teologice, se invaţau limbile străine şi ştiinţele, predate de profesori erudiţi, cu studii făcute la Roma şi Viena.

La Blaj, idea latinitaţii va fi cultivată în timp de o amplă mişcare culturală şi naţională cunoscută sub numele de “Şcoala Ardeleană”.Aducănd argumente ştiinţifice, corifeii Şcolii Ardelene au demonstrat fără putinţă de tăgadă continuitatea şi unitatea etnica a poporului român in Dacia.Bazaţi pe izvoare istorice, ei au intocmit în 1791 renumitul Supplex Libellus Valachorum, programul politic al burgheziei româneşti din Transilvania, cerând egalitatea în drepturi cu celelalte naţiuni.

 La Blaj se organizează primele spectacole de teatru românesc, în anul 1761 de către elevii şi studenţii teologi care întreprind un turneu la sate cu “ Comedia ambulatoria”, bucurându-se de un mare succes.

Un rol important i-a revenit şi tipografiei din Blaj.Înfiinţată la sfărşitul secolului al XVII-lea la Alba Iulia, unde se afla atunci Mitropolia Transilvaniei, ea a fost transferată şi restaurată la Blaj în anul 1747.Însemnatatea acestei tipografii este cu atât mai mare, cu cât ea a reprezentat singurul mijloc de imprimare la dispoziţia românilor din Transilvania.

Un eveniment de cea mai mare importanţa, atât pentru istoria Transilvaniei, cât şi pentru istoria întregului popor român, l-a constituit Marea Adunare de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj din 3/15 mai 1848.Simion Barnuţiu prin discursul ţinut în ziua de 2/14 mai 1848 în catedrală, a arătat pe larg aspiraţiile revoluţiei, înflăcărând puternic mulţimea adunată.Iobagii împreuna cu toţi cei prezenţi la Blaj, pe lângă cererile de ordin social, politic şi economic, şi-au manifestat dorinţa de unire a celor trei ţări româneşti prin strigătul mereu repetat:”Noi vrem să ne unim cu ţara!”.La măreaţa adunare de pe Câmpia Libertătii au participat intelectuali români şi din ţările româneşti transcarpatine.Dieta din Cluj, formată exclusiv din nobilime, n-a ţinut seama de dezideratele exprimate de masele populare pe Câmpia Libertăţii, votând unirea Transilvaniei cu Ungaria.În amintirea evenimentelor Marii Adunări de pe Câmpia Libertăţii, doar doi ani mai târziu, elevii şi profesorii de la Blaj au ridicat pe locul tribunei adunarii “Piatra Libertăţii”.Şi tot în memoria acestui eveniment, proslăvind participarea masivă a moţilor conduşi de tânărul avocat Avram Iancu, dealului din apropiere, i se va zice “Dealul Crucii” sau simplu “ Crucea lui Avram Iancu”.Aici a fost pusă, în 1848, o gardă de moţi pentru a apăra lucrările adunării revoluţionare.

Un alt eveniment important ce se leagă de oraşelul de la confluenţa Târnavelor a avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.Este vorba de “ Pronunciamentul de la Blaj”, o conferinţă ţinută aici în anul 1868, care a adopta actul de protest împotriva încorporării Transilvaniei la Ungaria.Aceasta constituie prima acţiune politică a burgheziei române transilvănene împotriva dualismului austro-ungar .

La 4 noiembrie 1918 se constituie, la Blaj, Consiliul naţional român, în vederea pregătirii Marii Adunări de la Alba Iulia, participarea blăjenilor la măreţul eveniment de la 1 decembrie fiind impresionantă.

Tot pe Câmpia Libertăţii, la 28 noiembrie 1918, a aterizat avionul pilotat de locotenentul Vasile Niculescu, spre a duce vestea de peste Carpaţi a hotărârii Marelui Cartier al Armatei Române de a pătrunde în Transilvania.