December 15, 2017

IULIU MANIU (1873-1953) – UNUL DIN CTITORII ROMÂNIEI MARI

Descendent din familia revoluţionarului paşoptist Simion Bărnuţiu, Iuliu Maniu a fost unul din marii oameni politici ai sec. al XX-lea, un „spiritus rector” al vieţii noastre politice, după cum l-a apreciat Octavian Goga.

După terminarea studiilor juridice la Cluj, Budapesta şi Viena, a ocupat postul de jurist-consult al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj (1898-1915), fiind membru al Consistorului Arhiepiscopesc al Mitropoliei şi, în paralel, a predat noţiuni de drept civil la Seminarul Teologic.

În 1905, tânărul Iuliu Maniu era membru marcant în conducerea Partidului Naţional Român şi, ales deputat în Parlamentul de la Budapesta (1906-1910), a devenit un apărător aprig al drepturilor naţiunii sale şi un susţinător intransigent al autonomiei transilvaniei faţă de Ungaria în spiritul celor susţinute de Simion Bărnuţiu la 1848, în celebru-i Discurs.

Susţinător entuziast al Marii Uniri din 1918, Iuliu Maniu (locotenent in Regimentul 64 Orăştie) şi-a asumat răspunderea pregătirii şi organizării militare a românilor din armata austro-ungară, cu misiunea expresă de a sprijini preluarea puterii politice şi administrativă în numele Consiliului Naţional Român Central. Se cunoaşte contribuţia sa la elaborarea Rezoluţiei Unirii Transilvaniei cu România, prezentată la Alba Iulia. În Documentele Unirii, Dr. Iuliu Maniu, avocat, apare ca reprezentant din partea Blajului, alături de Dr. Vasile Suciu, Dr. Ionel Pop, Dr. Gavril Precup, Dr. Zenovie Pâclişanu, care apoi au fost aleşi de Adunarea Naţională de la Alba Iulia ca membri în Marele Sfat Naţional Român.

Iuliu Maniu s-a opus cu vehemenţă rupturii teritoriale în urma Dictatului de la Viena, a susţinut intervenţia Armatei Române pentru eliberarea ţinuturilor româneşti, iar după 1944 s-a alăturat celor care credeau în justeţea reorientării politicii româneşti spre Naţiunile Unite.

Lucrările sale: Discursuri parlamentare (1906), Ardealul în timpul războiului,Problema minorităţilor (1924), România şi revizuirea tratatelor etc, poartă amprenta marelui om politic şi politolog care a rămas solidar problemelor specifice ale românilor din Transilvania până la sfîrşitul vieţii. A fost membru de onoare al Academiei Române.