December 15, 2017

SAMUIL MICU (1754-1806) – UN SPIRIT UNIVERSAL

Ca elev la Blaj, a studiat la Seminarul lui Aron, dar perioada petrecută la Viena a fost definitorie în formarea intelectuală a lui Samuil Micu care, întors ca profesor la Şcolile din Blaj, a devenit întâiul nostru scriitor de profesie. Prin diversitatea temelor abordate în peste 60 de lucrări a făcut dovada unei capacităţi intelectuale greu de imaginat, în domenii ca: filosofie, istorie socială şi politică, lingvistică, istorie bisericească, drept, literatură antică şi contemporană, matematică, fizică, astronomie, patristică ş. a., scopul unic fiind luminarea poporului prin educaţie morală, ca un adevărat reprezentant al Şcolii Ardelene. Brevis historica notitia (1778) şi Istoria, lucrurile şi întâmplările românilor alcătuiesc opera istorică a lui Samuil Micu, prima manifestare în domeniu, în fapt o sinteză asupra istoriei tuturor românilor. Elementa linguae daco-romanae sive valahicae (1780), alcătuită de Samuil Micu şi completată de Gheorghe Şincai este prima gramatică tipărită a limbii române, prin care se demonstrează originea latină a acesteia, fapt ce l-a determinat pe Frederique Diez să înscrie limba română în familia limbilor romanice. Pentru cei ce contestau latinitatea limbii române, Samuil Micu a tipărit în 1779 Carte de rogaciuni, în româneşte cu litere latine, stabilind pentru prima dată şi regulile ortografiei.

Samuil Micu a fost cel care a realizat o traducere originală a Bibliei, cunoscută sub numele de Biblia de la Blaj (1795), demonstrând competenţă teologică, istorică şi filologică. Considerată de N. Iorga „monument de limbă românească”, Biblia de la Blaj a devenit în scurt timp „Biblia naţională a tuturor românilor”, indiferent de confesiune. (Biblia de la Blaj – 1795 – a apărut într-o Ediţie jubiliară, la Roma în 2000, sub patronajul Academiei Române şi al Bisericii Române Unite cu Roma).